Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


joi, 10 aprilie 2014

Stau

                                  

Stau şi-ţi privesc mormântul,
cel de sub pomul de cleştar,
cel ce mi te-a furat şi mi te-a dus în neant.

Stau şi le ascult murmurul,
celor pierduţi, ce-şi caută liniştea în zadar,
şi celor a-l căror suflet e de mult amanetat.

Stau aici, iubito, încercând să-ţi înţeleg destinul,
încercând să nu mă mai înec în amar,
şi inima să mi-o sufoc cu chipul tău agonizant.

Zâmbeşte

            




   E uimitor cât de mult poate însemna un zâmbet. Poate fi un zâmbet fals, care exprimă nepăsarea unei persoane în legătură cu ceva anume, poate fi despreţuitor, în felul ăsta persoana respectivă arătându-şi ura. Şi mai poate fi un zâmbet trist, care ascunde în spate o poveste mult prea dureroasă, încât s-o poată povesti. Iar la final, ar mai fi zâmbetele blânde, pe care ţi le daruiesc întotdeauna persoanele care ţin la tine; şi cele care exprimâ fericirea şi iubirea - zâmbete venite din suflet. Sincere. Pure.
Astfel de zâmbete ar trebui să ne lumineze mereu chipul. Înfrumuseţându-l.
Ce contează dacă lumea te consideră urât / urâtă? Zâmbeşte. Fiindcă un zâmbet venit din suflet, e de-o mie de ori mai frumos decat o faţă perfectă, astupată cu machiaj. Şi-atunci când o faci, până şi îngerii coboară pe pământ pentru a-ţi admira sufletul luminos. Fiindcă atunci când zâmbim, sufletul e fericit şi străluceşte, însă când suntem trişti sau cuprinşi de ură şi invidie, stralucirea-i dispare. 
Depinde de noi, ce fel de suflete vrem să avem: fericite şi luminoase, sau triste şi întunecate?


Ascult


             
                  



  Şi-ascult dulcile viori,
îmi încânt auzul cu ale lor cântări,
mă las purtată de uşoare acordări,
şi-am să uit de cele zece terori,
zece terori, ce sufletul mi-l seacă,
şi inima c-o lacrimă mi-o-neacă.

duminică, 6 aprilie 2014

Tot inainte



                 
 

 Pletele albastre-i cadeau libere pana deasupra umerilor, iar bretonul putin cam lung, ii acoperea din cand in cand, ochii micuti si caprui, ce adeseori erau pierduti in lumea viselor. Vestimentatia ei era compusa dintr-un tricou XXL, de culoare neagra, si-o pereche de blugi taiati - tinuta pe care si-o asortase cu ghetele negre cu tinte. In urechi avea cate-un piercing, si inca unul in buza, iar la ambele incheieturi, purta cate-o bandana cu cranii - si-ar fi dorit si-un inel, sau doua, insa deocamdata mai avea de asteptat. Banii pe care i daduse parintii saptamana asta, si-i cheltuise din prima zi, pe dulciuri si bautura - tocmai o terminase cu un baiat si avea nevoie sa-si omoare cumva tristetea.

In ciuda faptului ca ea singurica se despartise de el, si nu invers, inca-l iubea. Numai ca el nu simtea nimic pentru ea, si-ar fi fost aiurea sa continuie relatia. Fetei nici macar nu-i trecuse prin minte, ca el acceptase sa iasa cu ea, doar pentru simplul fapt, ca cea mai buna prietena a sa, il rugase s-o faca. Iar cand i-a auzit vorbind, in urma cu o saptamana, a simtit ca intreg cerul i s-a prabusit in cap. Desigur, asta a fost pe moment. Acum nu mai era chiar atat de distrusa - cu toate ca inca avea sentimente pentru el.

Era hotarata sa-l uite si sa-si gaseasca pe altcineva. El o iubea cu siguranta pe Larisa - motiv pentru care si acceptase sa aiba o relatie cu ea, la rugamintea prietenei sale - asa ca n-avea niciun rost sa incerce sa se impace din nou, sau ceva de genul. Trebuia sa mearga inainte.

Norocul cu siguranta-i va surade odata si-odata.

Poate isi va intalni alesul intr-un parc, in timp ce se plimba cu castile in urechi, admirand peisajul, sau poate intr-o seara inorata, cand se intoarce singura de la scoala; el se va oferii s-o conduca cu masina, ajungand sa vorbeasca tot drumul unul despre celalalt, si intr-un final, sa se imprieteneasca. Sau poate-l va intalni intr-un spital, sau intr-un bar, ori la magazin - el fiind doar un client sau noul vanzator.

Exista o multime de posibilitati.

Tot ce trebuia sa faca, era sa continuie sa inainteze. Sa nu priveasca deloc in trecut, dar nici sa-si faca griji pentru viitor; ci sa se bucure de prezent.