Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


joi, 14 noiembrie 2013

Love or Blood? - II -



Imediat ce Rose se adanci in somn,Dimitri iesi pe hol,formand numarul lui Adrian.

-Alo?

-Adrian?

-Cine e?

-Dimitri.

Liniste.

-Vreau sa vorbim despre Rose.

Liniste.

-Uite,stiu ca probabil crezi ca acu’ sunt un monstru care ucide de placere – lucru care-i destul de adevarat – insa o parte de mine inca isi aminteste de iubirea ce i-o port Rozei.Si tocmai d-asta vreau sa vii si s-o iei.Ii va fi mult mai bine cu tine.Stiu c-o sa ai grija de ea.Stiu asta,fiindca o iubesti.

La celalalt capat al telefonului,Adrian inca nu stia ce sa zica.Il luase pe nepregatite.

Dimitri cerandu-i sa vina dupa Rose?Dimitri?!

Faptul ca-l cautase nu-l prea surprinse,insa asta…

-Deci o faci sau nu?N-am tot timpul din lume,moroiule,ii intrerupse gandurile,schimbandu-si tonul normal cu care-i vorbise mai devreme,intr-unul rece ca ghiata.

-Unde?


Cand Rose se trezi,dadu de Adrian,care o privea dintr-un fotoliu,in timp ce fuma o tigara.

-Unde sunt?Se ridica in sezut,dezorientata.Isi amintea ca adormise in bratele lui Dimitri.

El unde era?

-Unde e Dimitri?

Moroiul se ridica,lasand tigara de-o parte,si asezandu-se pe marginea patului,langa ea.Pe chip i se citea tristetea,asa ca intreba:

-Ce s-a intamplat?

-Dimitri…

Dimitri?Ce era cu Dimitri?

-Dimitri a murit.

Mintea ei nu putea sa inteleaga acele cuvinte.Normal ca era mort.Doar era strigoi.Nu-i asa?

Rase,facandu-l pe moroi s-o priveasca uimit.

-Rose,tocmai ti-am zis ca Dimitri e mort,iar tu…?

Izbucni si mai rau,tinandu-se cu mana de burta.Cuvintele lui i se pareau intr-un fel hilare.Auzi,Dimitri mort….!Asta era…

Brusc,rasul i se transforma in plans,mintea ei dandu-si seama de adevaratul sens al acelor cuvinte.

Dimitri era mort.Nu strigoi,ci mort.Plecat pentru totdeauna din aceasta lume.

Incepu sa tipe,simtindu-si inima facuta farame.Un milliard de bucatele,incapabile de-a fi lipite niciodata.

Adrian o trase la pieptul lui,ignorand durerea provocata de pumnii ei.Trebuia s-o lase sa se descarce.Iar daca ea credea ca se va simti mai bine lovindu-l,n-avea decat.


Adrian crezuse ca odata ce-i va spune ca Belikov este mort,va suferi ceva timp,insa intr-un final va reusi sa-si revina.Numai ca se inselase.Nu-si revenea deloc.Si trecuse deja cinci luni.Cinci luni lungi,in care Rose nu vorbise cu nimeni – nici macar cu Lissa! Era disperat.Nu stia cum s-o faca sa-si revina,iar asta il scotea din minti.El o stia o lupatoare.Capabila sa treaca prin orice situatie.Dar acum…

Cu cat isi scormonea mintea dupa o solutie,cu cat simtea ca-si pierde mintile.Era neputincios.In sfarsit realiza.Nu va putea s-o readuca niciodata pe vechia Rose…insa Dimitri da!


-Roza…Dimitri o cuprinse in brate,simtindu-se sfasiat pe dinauntru.In ce hal o adusese?Si de ce?Pentru ca credea ca-i va fi mai bine fara el?

-Esti real?Ii atinse fata,tresarand cat ii simti raceala pielii.Deschise gura,insa nu zise nimic.Cobori cu degetele spre buze,neluandu-si niciun moment ochii dintr-ai lui.

-Sunt eu,fu tot ce zise,inainte de-ai cuprinde fata in maini,si-ai saruta buzele.

Intreaga lume se opri in acel moment.Nu mai era Lissa.Nu mai era Christian.Nu mai era Adrian.Nu mai era nimeni in acea incapere,decat ei doi.Ei doi si dragostea lor.O dragoste ce trecea dincolo de moarte si viata.O dragoste vesnica.



               The end

                                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu