Hei dragilor,ce mai faceti?Toate bune?
Eu am venit cu'n One-Shoot - de fapt voiam sa-l transform in fic,da' am si-asa multe incepute si neterminate,plus ca l-am scis de anul trecut,prin decembrie,si nici acu' nu mi-a venit vreo idee de continuare:))
Asa ca m-am gandit sa-l las One-Shoot,decat sa-l sterg. Sper sa va placa!:*:*:*
Miercuri.29 ianuarie.
Afara ploua cu galeata in loc sa ninga,iar parintii mei sunt plecati in strainatate.Halal zi de nastere.
M-am dat jos din pat,si m-am duc in bucatarie sa-mi iau un pahar de suc,apoi m-am asezat confortabil in fata T.V.-ului,infasurandu-mi si mai bine halatul albastru,la fel ca ochii mei.De fap,daca stau sa ma gandesc mai bine,nu-s chiar la fel:halatul e de un albastru spalacit,pe cand ochii mei sunt de-un albastru intens,plini de lumina.
Am inceput sa butonez telecomanda,cautand ceva pe gustul meu,insa am sfarsit prin a lasa la un program de muzica,unde cantau baietii de la One Direction.
-Macar ei imi inveselesc ziua,am mormait morocanoasa,sorbind o gura din sucul de piersici.
Azi,de ziua mea de nastere,scumpii mei parinti s-au decis sa plece-n Anglia,pentru a incheia nu stiu ce afacere,iar pe mine m-au lasat singura.Si pe deasupra,prietenii mei sunt cu totii ocupati.Tocmai azi.Va vine sa credeti?
Am inchis T.V.-ul si m-am descotorosit de halat,imbracand o pereche de colanti negri si o rochie tricotata,de culoare rosie,la care am adaugat UGG-urile mele preferate si-un palton de aceasi culoare cu rochia.Dupa care mi-am luat geanta si mobilul,si-am plecat la colindat strazile - doar eu si umbrela.
Tocmai ieseam dintr-un magazin de articole vestimentare,cand am observat ca ploaia incetase.Un mic zambet mi-a aparut pe buze,datorandu-se schimbarii vremii,si cu umbrela bagata in sacosa,alaturi de puloverul rosu de casmir si blugii skinny pe care-i cumparasem,am luat-o spre Parcul Rozelor.
Ca sa ajugi la Parcul Rozelor trebuia sa treci pe langa Padurea Interzisa,care-i cea mai evitata padure din orasul Lost Soul - stiu,stupid nume.Se spune ca odata ce-ai intrat,nu mai ai cale de iesire.Ca padurea este vie si nu-ti mai da drumul,luandu-te ostatic pentru eternitate.Daca ma intrebi pe mine,sunt numai prosti,dar adevarul este ca niciodata n-am intrat in ea.Si nu din cauza ca mi-ar fi frica,ci pentru ca pur si simplu nu prea imi place sa explorez natura.Mi se pare o pierdere de timp.
Odata ajunsa la destinatie,mi-am luat o ciocolata calda,si m-am asezat pe-o banca,urmarindu-i pe patinatorii amatori prostindu-se sau tragand cate-o cazatura pe ghiata.
-Raisa,m-a bucur sa te vad.Mi-am indreptat privirea spre nepoftit,si-am dat de niste ochi verzi ca iarba in zilele de primavara.
-Sal'tari,Jessi!Ce faci pe-aici de unul singur?
Jessi Stark este elev la liceul Wuthering Heights - unde invat si eu de altfel - ,si cel mai bun jucator al echipei de lacrosse a liceului.Este un tip destept si bine facut,uraste pisicile si maioneza,si adora cartofii prajiti si benzile desenate.Parul roscat si-l poarta mereu ciufulit,dandu-i un aer rebel si sexy,iar nelipsita geaca de piele cu tinte il transforma intr-un adevarat motociclist - ceea ce n-ar fi posibil fara ''bijuteria'' lui Agusta F4 R 312.
-Mai nimic,imi raspunse luand loc langa mine.Tu?
-Ma plictiseam acasa,asa c-am decis sa plec la plimbare.
-Frumoasa zi de nastere,chicoti,facandu-ma sa-l trag de caciula.Hei!Tine-ti mainile acasa,domnisoara,sau am sa ti le tai!
Am inceput sa rad,iar el m-a tras de par,luand-o apoi la fuga,asa ca m-am dus dupa el,vrand sa-i trag o mama de bataie fiindca s-a atins de parul meu.
Parul meu era foarte invidiat printre colegele de la liceu,avand o nuanta nu prea intalnita - o combinatie intre castaniu,saten si blond - ,plus ca avea o stralucire a lui,care-l facea sa arate perfect chiar si daca nu-l spalam o saptamani intreaga.De obicei imi placea sa-l las liber - imi cobora pana peste umar,usor ondulat - ,dar cand n-aveam chef sa-i aud pe ceilalti vorbind intr-una despre cat de bine imi sta parul si cat de superb este,il prindeam intr-un coc - desi de obicei nici asa nu-i oprea sa vorbeasca despre el.Nu stiu cum,dar intotdeauna iese in evidenta.Am incercat chiar si de cateva ori sa ma vopsesc,da' niciodata n-a mers.Orice culoare foloseam,el tot neschimbat ramanea - chestia asta o stiu doar eu,caci altfel s-ar fi auzit zvonuri prin oras.Gen:ciudata cu par extraterestru sau cine stie ce alte idioteni.
Intorcandu-ma inapoi la ce faceam,am realizat ca Jessi se indrepta chiar spre Padurea Interzisa.
-Jessi!Opreste-te!Jessi!
-Haide Raisa!Imi facu semn cu mana sa-l urmaresc,apoi se pierdu printre copaci.
-Jessi!
Il strigam degeaba,deoarece nu dadea vreun semn ca s-ar intoarce,asa ca m-am dus sa-l caut.Odata ce-am intrat,un sentiment ciudat m-a strabatut.Ca si cum i-as apartine.Imi dadea senzatia ca sunt acasa - ceea ce era total aiurea.
Raisa...Raisa...
Vocea era soptita,si parea ca-i apartine unei femei.Dar ceea ce ma nedumerea era ca nu-mi puteam da seama de unde anume vine.Era ca si cum isasi Padurea imi vorbea.O auzeam inconjrandu-ma cu soaptele ei,rostindu-mi numele precum o rugaminte sau o chemare.Ma pierdeam in delicatetea sunetului,uitand orice altceva.Nu puteam decat sa ascult.
Raisa...Raisa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu