Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


duminică, 21 octombrie 2012

Nestiinta


     Pierduta in intuneric.In zbuciumul sufletelor moarte.Printre sueratul furios al vantului.Am inaintat.Si-am tot inaintat.Fara sa stiu incotro si pentru cat timp.Doar am inaintat.Incercand sa gasesc motivul acestei calatori.Acest drum prin noaptea primejdioasa.Am cautat si-am tot cautat.Am scormonit pana-n cele mai adanci colturi ale mintii mele.Dar nimic.Nu era nimic.Pustiu.Pustiu precum desertul.Nicio urma de ratiune.Nicio urma de...nimic.Creierul meu era gol.Gol ca si o sticla de suc sorbita cu placere,care dupa sa fie aruncata la gunoi.Gol ca si stomacul meu in momentul asta.
     Doream cu disperare un raspuns,dar nu gaseam.Doream de ce ma aflam aici si incotro ma indreptam.Doream sa inteleg.In schimb,nu primeam niciun raspuns.
     Am incercat sa ma concentrez asupra stomacului,ignorand golaciunea mintii mele.Am incercat sa-mi aduc aminte cum e sa-ti simti burta plina.Satula.Parca nu mai avusem acel sentiment de secole.Parca niciodata nu simtisem placerea mancarii umplandu-mi si multumindu-mi stomacul,si bautura potolindu-mi setea groaznica si de nesuportat.Parca intotdeauna traisem cu aceasta durere,aceasta neputinta dea-mi avea nevoile propiului meu corp satisfacute complet.
     Era insuportabil!Aceasta agonie sfasietoare de nestiinta.Complet paralela cu dorinta mea de-a stii.
     Daca eram menita sa nu cunosc raspunsuri,ci doar sa indur,de ce mi le doream cu atata ardoare.De ce nu puteam pur si simplu sa nu ma mai gandesc la ele.De ce?
     Un miros imi inunda simturile olfactive.Un miros ciudat.Metalic,dar totusi dulce.Placut,dar totusi neplacut.Am incercat sa-mi dau seama de unde vine,dar parea ca se prelinge prin aer,peste tot in jurul meu.Sufocandu-ma si starnindu-ma cu savoarea lui.Am inchis ochii si-am inspirat adanc.Atunci am simtit.Venea din fata.Cu mult in fata.Am continuat sa inaintez,orientandu-ma dupa mirosul ispititor,pana am ajuns.
      Duzine de oameni morti imi intrara in raza vizuala.Duzine de corpuri in putefractie si insangerati.Plini de acel lichid rosu,scurgandu-li-se din gura si prelingandu-li-se pe trup si pe hainele ponosite.Miile de perechi de ochi ma strapungeau cu privirea.Se uitau la mine intr-un mod ciudat.Straniu.Vazandu-ma,dar totusi neobservandu-ma.
       Aroma aceaa metalica si dulce,care ma atrase cu atata putere,parea ca-mi inunda tot trupul acum.Ca si cum o inhalam printr-un miliard de gauri facute in corpul meu.Si acel miros...era sangele.El ma ghidase si ma facuse sa-l doresc.Sa-l simt in mine si sa ma bucur de gustul si de frumuseatea lui.El.Sangele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu